Scurt istoric al fierului forjat….Inca din antichitate, primul fier a fost topit direct din minereul de fier prin incalzirea acestuia din urma intr-un foraj cu carbune, care a servit atat drept combustibil, cat si ca agent reducator. Inca fierbinte, amestecul redus de fier și zgura a fost apoi indepartat ca o bucata si a fost prelucrat cu un ciocan pentru a elimina cea mai mare parte a zgurii și a suda fierul intr-o masa coerenta.

In Europa s-a constatat ca fierul forjat ar putea fi produs indirect din fonta fabricata intr-un cuptor de furnal. Una dintre metodele cele mai utilizate pe scară larga, numita procesul de puddling, a fost dezvoltata de Henry Cort din Anglia in 1784. Aceasta a implicat topirea fontei intr-o vatra gaurita si apoi agitarea acesteia cu o bara, astfel incat carbunele din metalul turnat indepartaeza gazele de oxidare ale cuptorului. Pe masura ce carbonul a fost indepartat, proporția de fier decarbonat solid a crescut progresiv, iar amestecul gros de metal și zgura rezultat a fost apoi trecut printr-o presa care a indepartat o mare parte din zgura excedentara si a format un cilindru brut pentru rularea ulterioara a produsului.

Fierul fier a inceput sa ia locul de bronz in Asia Mica in mileniul II î.en. Utilizarea sa pentru instrumente și arme a fost infiintata in China, India și in Marea Mediterana pana in secolul al III-lea î.Hr. Principalul avantaj al fierului a fost pur si simplu disponibilitatea sa mult mai mare în natura decat cea a cuprului si a staniu. Fierul forjat a continuat sa fie folosit pentru miscarile proliferative ale pacii, armelor și armurilor de razboi timp de multe secole. In secolul al XIX-lea a inceput sa apara in constructia de cladiri, unde rezistența sa in tensiune (rezistenta la tragere) a facut-o superioara fontei pentru grinzile orizontale. Inventia proceselor Bessemer si a cailor deschise a dus la suprapunerea fierului forjat cu otel in scopuri structurale. Utilizarea fierului forjat in secolul XX a fost in principal decorativa.